Mii de mistreţi radioactivi dărâmă ce a mai rămas în Fukushima, iar nimeni nu ştie cum să-i oprească. Numărul lor creşte îngrijorător de repede

De la insecte mutante şi roboţi de salvare ”morţi”, locurile infestate din zona de evacuare Fukushima nu au mai fost atinse de nimeni. Dezastrul s-a produs în urma unui tsunami declanşat de cutremurul care a lovit Japonia în 2011. 

Acum, însă, mii de mistreţi distrug tot ce le stă în cale atât în zona contaminată, cât şi în jurul acesteia. Ei au invadat zona evacuată din jurul centralei nucleare de la Fukushima Daiichi. Aceşti mistreţi sapă prin terenurile agricole din apropiere, provocând mai mult de 900.000 de dolari (98 milioane de ¥ ) daună pentru fermierii locali.

• 1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar
• Unde au dispărut grădinițele de stat din România?

În condiţii normale, populaţia de misteţi este ţinută sub control de către vânătorii locali. Potrivit The Japan Times, carnea de porc, inclusiv carne de porc mistreţ, este ” cea mai populară carne a naţiunii”. Dar problema este că aceşti mistreţi sălbatici au fost contaminaţi cu cesiu 137, o substanţă radioactivă. Mistreţii consumă plante infectate şi animale mici din jurul zonei contaminate, iar acum vânătorii nu se vor apropia de ei.

„Mistreţii şi ratonii au fost cei care au profitat de zona de evacuare, intrând în casele goale din zonele afectate de dezastru, şi utilizând aceste locuri pentru reproducere sau pe post de vizuini”, afirmă profesorul de ecologie Okuda Keitokunin, de la Institutul Radioactivităţii Mediului a Universităţii Fukushima.

Acum, reproducerea în zonele de excludere a populaţiai de mistreţi nu poate fi controlată şi a crescut cu  300 % de la dezastru. Iar în cifre se exprimă în felul următor: de la aproximativ 3.000 la 13.000 de indivizi. Această creştere numerică îi face să părăsească zona şi să se ducă la fermele din apropiere, unde distrug recoltele şi provoacă daune majore fermierilor.

Iar autorităţile locale nu ştiu ce măsuri să întreprindă pentru a opune rezistenţă mistreţilor radioactivi.

„Aceste animale nu sunt potrivite pentru consumul uman, fapt care prezintă o altă problemă: vânători pot încerca să reducă populaţia, dar ei trebuie să facă ceva cu corpurile lor. Iar potrivit profesorului Billy Higginbotham, de la Texas A & M Fauna Sălbatică şi Pescuit, dimensiunea medie a unui vier de sex masculin este de aproximativ 90 kg. Având în vedere această medie, în cazul în care vor fi ucişi 13.000 de mistreţi, vânătorii se vor confrunta cu o problemă serioasă: ce să facă cu 1.170. 000 kg de carne potenţial periculoasă”, notează Travis Andrews, pentru The Washington Post.

Vânătorii au depozitat corpurile câtorva mistreţi radioactivi în trei gropi speciale din oraşul apropiat Nihonmatsu, dar acestea nu sunt suficient de mari pentru a deţine atât de multe corpuri.

„Mai devreme sau mai târziu, oamenii vor cere să facem ceva ca ei să-şi ia terenurile înapoi şi să le poată prelucra”, afirmă Tsuneo Saito, un vânător local de mistreţi.

Soluţia cea mai logică este ca conţinutul acestor gropi, odată umplute, să fie ars. Dar incinerarea acestor corpuri radioactive nu e atât de simplă. Carnea contaminată nu poate fi pur şi simplu arsă, e nevoie de o facilitate specială care este capabilă să filtreze materialele radioactive, astfel încât acestea să nu fie redistribuite peste uscat, prin intermediul particulelor de fum.

Andrews raportează că o asemenea facilitate există în oraşul Soma din apropiere, dar acesta „nu se poate ocupa decât de doar trei mistreţi pe zi (ceea ce înseamnă 21 de cadavre pe săptămână, ceea ce permite doar 1.092 în fiecare an) capacitate insuficientă pentru 13.000”, afirmă  Travis Andrews.

În timp ce crizele nucleare sunt evenimente tragice pentru oameni, care provoacă multiple pierderi de vieţi umane, materiale şi alte daune derivate, mai multe specii de animale sălbatice au demonstrat rezistenţa incredibilă în aceste locuri contaminate.

E îngrijorător faptul că populaţiile de elani, cerbi, lupi, urşi, râşi şi vieri sunt în creştere, în aceste decenii, inclusiv în zona de excludere de la Cernobâl, după criza devastatoare nucleară care a avut loc în 26 aprilie 1986 .

„Că viaţa sălbatică a început să crească atunci când oamenii au abandonat zona în 1986, nu este o veste cutremurătoare, dar surprinzator este că viaţa a fost capabilă să crească chiar şi într-o zonă care este printre cele mai radioactiv contaminate din lume”, a declarat expertul în radio-ecologie Tom Hinton, de la Universitatea Fukushima.

Pe lângă toate acestea, mistreţii radioactivi nu sunt singura problemă pe care autorităţile locale din Fukushima trebuie să o rezolve. O mare cantitate de apă contaminată se scurge în continuare din centrala electrica şi nimeni nu ştie exact cum să scape de tritiul radioactiv din aceasta.  

Sursa: Science Alert

Vă recomandăm şi aceste articole: